Trenul

de vagabond
mi-e milă,
bărbatul,
copilul
ce așteaptă
în stație
întoarcerea tatălui,


îmi sfâșie
inima,


fără indoială,
nimănui
nu-i pasă
de mine,


că eu
sunt copilul
din stație,
vagabondul,


tatăl.


Pablo Mendez

Nu sunt stăpâna nici unui lucru

Nu sunt stăpâna nici unui lucru
cu atât mai puțin pot fi stăpâna cuiva
Nu trebuie să te temi
când îți strangulez sexul,
nu ma gândesc să-ți dăruiesc copii,nici inele,nici promisiuni.

Tot pământul ce-l am îl port în păpucii mei.
Casa mea e acest corp ce pare o femeie,
nu am nevoie de mai mulți pereți și înăuntru
am mult spațiu:
acest deșert negru ce atât te sperie.

Miriam Reyes

Genealogie

Sunt rezumatul istoriei dintre două corpuri
uneori rezumatul altor patru
dintre care am cunoscut-o pe a treia.

O decizie străină mie m-a făcut nehotărât;
O responsabilitate ce niciodată nu a fost a mea
m-a transformat într-un bărbat iresponsabil;
Compromisul dintre ceilalţi doi
m-a făcut să fiu foarte puţin compromis.....

Înaintea mea am pus două puncte și virgulă

și după,din păcate,o elipsă.

Și eu.în acest rezumat al rezumatelor
sunt punctul final,un cerc de cerneală

într-o poveste care,având puterea de a îmbatrâni,

în curând va fi istorie.

Sunt prelungirea neadecvată a două corpuri
ce caută prelungirea analogă a altor corpuri
încercând, în final,să se rezume.

Carlos Contreras Elvira

Coma

Ca un înger ce scapă din zăpadă
ne trezim din comă,moment minunat
ce înfrățește vii cu morții.

Ploapele închise au distrus
nucleul întemnițat al ochilor.
Lumina a topit zăbrelele
inoculând viața în retine.

Albul așternuturilor,trandafirii,
mâna mamei,crepăturile din pereți...
Toate erau noi.Toate memorie.

Fără îndoială corbii s-au întors,
ciocane de abanos și salivă.
Sunetul de crisalidă a încetat

Jose Daniel Garcia.

Visul de monoxid

Mary Moon se plimbă pe Gran Via
ca o vitrină în mișcare,
echilibristă fără sârmă
oscilând între vis și realitate,
lunatică flămândă și albastră
exilată pe planeta zombi-ilor,
în guri de metrou supraviețuiește
cu vitamine contra fricii.
Luna este un motel de autostradă
unde i se iau toate speranțele.
-------------------Mary Moon,
floarea orfelinatelor,desfrunzită
în paturi de spumă și textil rece,
își crește încet moartea
și urcă într-o mașină nouă.

Jose Daniel Garcia

Salonul Pașilor Pierduți

Tehnologia își pierde autostima:
fierbe cu întrebările,
o îngrijorează semnele
câteva ferestre mai la nord.

La fel, numele tău șterge vocalele
și nu oprește divorțul bagajelor noastre.
O stație,un aperitiv,cinci zile.

Cu mâinile rupte
îți spun adio.

Elena Mendel

Autoportret

Fără povara trecutului
urc până în vârful unde locuiește ideea,
unde se naște lumina în matca ei originală,
unde sunt mai mult decât un bărbat
-și mai mult decât un bărbat visez-
torente de întrebări revărsâdu-se
-linia orizontului-până în valea cea mai adâncă.
Fără povara timpului
merg
cometă ușoară printre nori,
până la pierderea totală,
de la izvor la albie,la delta unde mă revărs,
fără greutate și fără trecut,fără cenușa aștrilor,
cum înoată arborii,nedemni de zborul tău,
cum pietrele mor dedesubtul unui cer de pești.

Pilar Blanco