duminică, 3 octombrie 2010

Nu pronunț numele tău....

Nu pronunț numele tău de teamă să nu văd rana

și sângele ce curge.

Nu pronunț cuvintele ce ar trebui să le spun.

Te privesc.

Te contemplu.

Te observ.

Caut clipele și timpul trecut.

Apoi zic ceva inutil,

magic,

ireparabil.

Spun lucruri stupide cum ar fi:

ce faci,se face cald,te iubesc,

aseară te-am dorit din nou.

Dar nimic nu se aude între acești pereți.

Tu mă privești neliniștit,

decis,

laș.

(inima mea începe să alunece
pe panta lină a părului tău.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu