O vacă paște în memoria noastră
sîngele-i curge din ugere
peisajul este împușcat mortal
Vaca insistă cu rutina sa
coada alungă plictiseala
peisajul reinvie în miscare lentă
Vaca abandonează peisajul
noi continuăm să-i ascultăm mugetele
acuma memoria noastră paște
în această imensă singurătate
Peisajul părăsește memoria noastră
cuvintele își schimbă numele
ne trezim plângând
deasupra paginii goale
Vaca paște acum în gol
cuvintele sunt îndreptate spre ea
limbajul își bate joc de noi
Mario Mendez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu