Senzația nimicului

Trăiești ,după toate, o dulce
cădere în pura metafizică,
în lumina sublimă a nimicului.
În golul cubic,în numărul
focului.E rugul
ce arde în zadar.Acolo
nu bate niciun vânt.E
focul pur,nimicul pur.Ai credința
că nu se extinde.Reducerea
cercului la un punct,la o cifră nenorocită.
Pentru că e groaznică o suferință
fără materia ce o întrupează.
E nemișcarea suferinței....Așa
cum noaptea niciodată
nu devine zi.

Carlos Buosono