duminică, 3 octombrie 2010

Promisiunile unui poet dezorientat

Promit să merg la slujbă în fiecare duminică,
să nu râgăi când mâncăm,
să nu râd nici de mama nici de tata,
să folosesc cravata la maxim,
să mă piaptăn tot la zece minute pentru mă aranja.
Promit să fiu un avocat cinstit și eficace,
să nu mă piș în stradă că-i un gest animalic.
Să cred în toți sființii patriei mele!
Să-mi educ copiii la călugărițe,
să mă culc la miezul nopții că-i o oră bună,
să fac reverențe polițiștilor
să mă încânte să plătesc facturi băncilor,
să vorbesc de modă la reuniuni,
să nu încurc cu vorbe bătrânii,
să consider poezia ca un hobby
nu ca o preocupare;
să citesc mai puțin pentru a nu-mi tulbura mintea.
Să fiu sincer când mă spovedesc,
să port pantofi curați și lustruiți.
Adio la scuipatul în stradă!(e urât)
Nici barbă n-am să-mi las,se spune că pari neîndemânatic.
Să mă las de băutură ca de un viciu ce te omoară.
Să nu privesc apusurile de soare că-i sentimental.
Să mă duc la serbările câmpenești,
căsătorii,botezuri,înmormântări.
De acum și pururea promisiunile mele:
Să fiu un băiat bun e ceea ce-mi cer.
Sfântul poet acuma apare.

Santiago Azar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu