Și pentru că te plictisește această melodie
monotonă și cețoasă a vieții de zi cu zi,
și te domesticește,
pentru cel mai lup fără dinți ce te crezi;
pentru cea mai știință și experință ,și pace a spiritului;
pentru ordinea în care ai decorat pereții,
pentru vârsta mai înaintată decât vârsta ta,
pentru multele alte vieți pe care ți le dau cărțile,
și adaugă tot ce vrei în lista asta,
există un izvor sălbatic în tine însuți,
un loc unde ești și tu și propria ta moarte.
E de piatră și de noapte,de foc și lacrimi.
În apele sale nesigure
se odihnește din totdeauna ceva neadormit,
un loc unde se făuresc
atrocitățile și visele,
trădarea și crimele.
E izvorul tuturor puterilor tale
și în el dorm reptile,și intuiția
și o profundă așteptare.
Vezi bine,tu ești acest izvor.
Știu că știai,tocmai de aceea
acceptă, închină și bea.
Carlos Marzal
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu