poezia spaniolă contemporană
duminică, 17 octombrie 2010
Trenul
de vagabond
mi-e milă,
bărbatul,
copilul
ce așteaptă
în stație
întoarcerea tatălui,
îmi sfâșie
inima,
fără indoială,
nimănui
nu-i pasă
de mine,
că eu
sunt copilul
din stație,
vagabondul,
tatăl.
Pablo Mendez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu