Autopsia

Cineva i-a deschis ochii
și în interior avea:
lumini de dimineață,trenuri lente ale răsăritului,
un arbor cu umbra sa,
frunze uscate de toamnă,
o față în oglindă,
geamuri înghețate,
buze deschizându-se
alți ochi privind.

Francisco Alvarez Velasco

Precauțiuni de ultimă oră

Trebuie să mă feresc de viermi
când mă îngroapă
mai mult ca sigur
vorbesc rău de mine
scuipă asupra poeziilor mele
și urinează florile
ce vor crește pe mormântul meu
până să-mi devoreze oasele
îmi smulg intestinele
și culmea nedreptății
îmi fură dintele de aur
și asta pentru ca toată viața
nu am scris nici un vers despre ei

Mario Mendez

Arta poetică

O vacă paște în memoria noastră
sîngele-i curge din ugere
peisajul este împușcat mortal

Vaca insistă cu rutina sa
coada alungă plictiseala
peisajul reinvie în miscare lentă

Vaca abandonează peisajul
noi continuăm să-i ascultăm mugetele
acuma memoria noastră paște
în această imensă singurătate

Peisajul părăsește memoria noastră
cuvintele își schimbă numele
ne trezim plângând
deasupra paginii goale

Vaca paște acum în gol
cuvintele sunt îndreptate spre ea
limbajul își bate joc de noi

Mario Mendez

Conștient

Mă doare umanitatea

în obrazul stâng.

Simt o profundă

durere intercostală.

Deodată viața

devine mare

fără să vreau.

Umflătură de piatră

astma

până ce apa o invadează.

Nici o încăierare,

hematomi fără sînge

stăpâniți de moarte.


Claudio Serra Brun

nici secret.nici înțelegere.

Nici secret nici înțelegere.
Nici supunerea tăcută
nici profeție.Ascult cum se apropie
fluviul cuvintelor.Adun rămășițele.Îmbrățișez
cadavrele


și cu ele aprind


acest rug comun pentru uitare.

Ana Salas

Codul secret

Nu sunt cuvintele.
Nu sunt gesturile.
Nu sunt amintirile.
Nu sunt privirile.
Nu sunt jurămintele.
Nu ne spun pe nume.
Nimeni nu le aude
doar doua persoane.
Voci unice
a mea
a ta
a noastră.
Limbaj pierdut.
Cod secret.


Patricio Loizaga

Izvorul sălbatic

Și pentru că te plictisește această melodie
monotonă și cețoasă a vieții de zi cu zi,
și te domesticește,
pentru cel mai lup fără dinți ce te crezi;
pentru cea mai știință și experință ,și pace a spiritului;
pentru ordinea în care ai decorat pereții,
pentru vârsta mai înaintată decât vârsta ta,
pentru multele alte vieți pe care ți le dau cărțile,
și adaugă tot ce vrei în lista asta,
există un izvor sălbatic în tine însuți,
un loc unde ești și tu și propria ta moarte.
E de piatră și de noapte,de foc și lacrimi.
În apele sale nesigure
se odihnește din totdeauna ceva neadormit,
un loc unde se făuresc
atrocitățile și visele,
trădarea și crimele.
E izvorul tuturor puterilor tale
și în el dorm reptile,și intuiția
și o profundă așteptare.
Vezi bine,tu ești acest izvor.

Știu că știai,tocmai de aceea
acceptă, închină și bea.

Carlos Marzal